Maya și prietenele ei, Luna și Anne, au hotărât să facă o plimbare prin cetatea medievală a Severinului. Ajunse acolo, cele trei fete s-au plimbat prin cetate pană când s-a întunecat cerul, așa că au vrut să pornească înapoi. Însă degeaba au încercat să iasă, nu se mai puteau găsi nicio cale de ieșire din cetate. Asta le-a speriat destul de tare! În plus, au văzut o femeie cu chipul palid, îmbrăcată într-o rochie lungă și albă. Pielea îi era așa de albă, precum o coală de hârtie, avea părul negru, iar ochii verzi ca iarba.

Maya, Luna și Anne s-au apropiat speriate de ea, observând ca femeia nici nu părea să aibă chip.

• Hmm, bună seara, doamnă! spune Maya îngrozită.
• Ce căutați voi aici ? Sunteți cumva slugile reginei? Vă rog, nu vreau să mor!
• Poftim? Ce regină? În cetate există o regină?
• Da, există și este chiar sora mea, care mă urăște și vrea să mă omoare!
• De ce?
• Pentru că sunt sora ei geamănă. Dar ea vrea sa fie singura care arată așa, de aceea eu mi-am vopsit părul, ca să nu o supăr. Se pare că nu îi pasă dacă părul meu are altă culoare…
• Poftim? Asta nu este normal! Să mergem la ea chiar acum!
• Nuuuu, a spus că, dacă mă mai întorc, va pune să fiu omorâtă! În plus, oamenii cred că m-am înecat în lacul de lângă castel! Singurele care știu că trăiesc sunt trei prietene de-ale reginei, de fapt sunt doar slugile ei.
• Cum te cheamă? o întrebară fetele.
• Mă numesc Luiza și sunt o domniță!
• Ce nume frumos! Eu sunt Maya, fata blondă e Luna, iar cea roșcată se numește Anne.
• Anne? Așa o cheamă și pe sora mea, regina!
• Ce coincidență!
• Haideți cu mine la castel!

Fetele și domnița au fugit spre castel. Ajunse acolo, toți oamenii au aflat ca Luiza nu murise, iar Regina Anne a fost condamnată la moarte pentru felul în care-și tratase sora. Însă Luiza era o soră bună și o iubea o pe Anne așa de mult, încât a spus tuturor că preferă să moară și ea decât să trăiască fără sora ei. Cum fără o regină cetatea s-ar fi prăbușit, oamenii au iertat-o și au retras sentința.

Anne a luat-o în brațe pentru prima dată pe Luiza și i-a zis:

• Luiza, îmi pare rău că am fost o soră rea și-ți mulțumesc că, după tot ce ți-am făcut, tu m-ai ajutat.
• N-ai pentru ce, până la urmă, ești sora mea și te iubesc!

Cele trei fetele au reușit să iasă din cetate, cu ajutorul domniței, acum devenită regină, cu promisiunea că o vor vizita.