Anul 1524. Flăcări roșii dansau prin cetate, creând haos laolaltă cu țipetele de disperare ale locuitorilor Cetății Severinului. Era un adevărat masacru, armata lui Suleiman Magnificul nu avea de gând să cruțe pe nimeni.

Soldații otomani deja căsăpiseră fiecare soldat, iar acum căutau femeile și copiii. În tot acest calvar, Robert încerca să găsească o cale de scăpare. În disperarea care-l cuprinsese, și-a amintit de pandantivul de la mama sa… talismanul său norocos…  îl strânge cu putere în mână și cu o ultimă speranță … buuum!

Anul 2022. Un arheolog căuta un rubin printre pietrele din Cetatea Severinului. Theodor aflase de o legendă care vorbea despre o minune petrecută chiar în cetate, în timpul atacului sângeros al lui Suleiman Magnificul – un rubin care a salvat un băiat din mâinile necruțătorilor otomani. După multe ore de căutat, Theodor  ajunge  în Turnul lui Luca, singurul loc în care nu căutase. Dintr-o dată, zărește o strălucire roșiatică ce se ivea de sub un morman de pietre. „Nu se poate”, gândește Theodor, în timp ce se apropie de lumina misterioasă. Înfrigurat scormonește printre pietre și, iată, găsește o piatră roșie luminând puternic.

Arheologul se aproprie curios când, dintr-o dată, din rubin țâșnește o lumină orbitoare din apare un bărbat îmbrăcat bizar:

– Cine ești? Ce cauți aici? întreabă Theodor speriat.

– Cine sunt eu? Cine ești tu? Unde sunt? Am scăpat de otomani?

– Ce turci visezi? Ce prostii vorbești, suntem în anul 2022, Imperiul Otoman a dispărut de sute de ani! răspunde Theodor.

– Hei! Dă-mi talismanul înapoi! se răstește bărbatul.

Theodor stă o clipă pe gânduri, se uită la pandantiv, se uită la bărbat. Era îmbrăcat în straie medievale, parcă furate de la un muzeu. „Gata, mi-a picat fisa”,  gândește Theodor. „Rubinul pe care îl caut de atât timp este chiar aici, în mâna mea, deci legenda este adevărată ceea ce înseamnă…” :

– Hei! strigă bărbatul. Ț-am spus să-mi dai talismanul!

– Stai așa, domne’, să ne înțelegem și noi unul pe altul. Tu în ce an crezi că ești?

– Da’ tu pe ce lume ești? În anul 1524, desigur.

– Aha! Îmi pare rău că fac asta. Și Theodor o rupe la fugă.

– Hei! strigă bărbatul. Vino înapoi! Trebuie să mă întorc înapoi! și pornește după Theodor.

 „Trebuie să duc rubinul acesta la un muzeu, e pur și simplu o minune! În plus, dacă îi dau rubinul înapoi, o să moară de mâna otomanilor…”, gândește Theodor.

– Nu pot să mă întorc! Vrei sa mergi înapoi în timp doar ca să mori?

– Nu, dar…trebuie să mă întorc, eu nu sunt de aici.

Theodor se oprește puțin, se gândește o clipă, apoi oftează și zice:

– Bine. Uite rubinul. Știi măcar cum să-l folosești?

– Trebuie doar să mă gândesc unde vreau să ajung. Mulțumesc că ai făcut asta, spune strângând rubinul în pumn.

– Sper să fie decizia corectă, răspunse Theodor, dar Robert deja dispăruse…